Plasele de siguranță constau dintr-un corp de plasă, frânghii de margine, frânghii de legătură și frânghii de întărire. Corpul plasei este realizat din frânghii țesute cu ochiuri diamantate sau pătrate.
Distanța dintre două noduri adiacente din țesătura se numește dimensiunea ochiului; frânghiile de-a lungul marginilor corpului plasei se numesc frânghii de margine. Dimensiunile (dimensiunea nominală) plasei de siguranță sunt determinate de dimensiunile cablurilor de margine; frânghiile care fixează plasa de siguranță de suport se numesc frânghii de prindere.
În plus, toate frânghiile folosite pentru a crește rezistența plasei de siguranță sunt denumite în mod colectiv frânghii de întărire. Materialele utilizate pentru plasele de siguranță trebuie să fie ușoare, de mare-rezistență, rezistente la abraziune-, să aibă o alungire mare și să fie durabile. De asemenea, ar trebui să aibă o rezistență bună la intemperii, cu o reducere minimă a rezistenței după expunerea la umiditate. Plasele de siguranță folosesc în principal fibre chimice. Toate frânghiile de pe aceeași plasă de siguranță trebuie să fie făcute din același material, iar raportul de rezistență la umezeală-la-uscat al tuturor materialelor nu trebuie să fie mai mic de 75%. Fibrele sintetice, cum ar fi vinilonul și nailonul, sunt utilizate în mod obișnuit pentru frânghii. Polipropilena este interzisă din cauza proprietăților sale instabile.
În plus, materialele vegetale precum bumbacul, cânepa și palmierul pot fi, de asemenea, folosite ca materii prime, cu condiția să îndeplinească cerințele reglementărilor internaționale relevante. Indiferent de materialul folosit, greutatea fiecărei plase de siguranță nu trebuie, în general, să depășească 15 kg și trebuie să poată rezista la o forță de impact de 800 N.